Peşte la grătar

Se recomandă ca peştele să fie proaspăt, dezosat şi nu foarte gros. Peştele decongelat se poate fărâma, mai ales dacă nu a fost păstrat la rece în mod corespunzător (dezgheţat şi recongelat). Peştele proaspăt şi congelat de Dvs. se dezgheaţă treptat, la temperatura camerei.

Dacă aveţi suficient timp, presăraţi pe peşte mirodenii şi lăsaţi la rece 2 – 3 ore.

Bucăţile de peşte se zvântă bine de apă, se unge pe toate părţile cu ulei şi se aşează pe grătarul pregătit pentru frigere (jumătatea zonei vezi). Imediat cum sfârâie, se întoarce pe cealaltă parte, se pune capacul şi se opreşte focul. Peştele iese semiînăbuşit, dar cu foarte puţină grăsime absorbită.

DOVLEAC COPT – PENTRU APERITIV PASTĂ SAU TĂIAT ÎN DIFERITE FORME

Ingrediente pentru pastă:                                         

·    500 g dovleac                                                                         

·    2-3 linguri ulei de măsline                                                        

·    chimen măcinat fin                                                                   

·    sare                                                                                       

·    piper

·    ardei iute/usturoi pastă

Ingrediente pentru cubuleţe/alte forme picante din dovleac:

·    500 g dovleac

·    100 g cașcaval ras fin

·    sare

·    chimen măcinat fin

·    piper

Mod de lucru:

Indiferent de modul de utilizare pentru aperitiv tartinabil (pastă) sau pentru a-l intercala pe scobitori aperitiv cubuleţe/sau alte forme decupate de dovleac sau ca suport pentru o pastă de brânză, dovleacul trebuie mai întâi copt. Se spală dovleacul, se taie felii de circa 2 cm grosime şi se curăţă de seminţe. Nu se curăţă coaja.

 

PEPENELE GALBEN

-   Citrullus Lanatus –

ISTORIC ŞI CURIOZITĂŢI:

– este originar din Africa (Egipt, unde se cultiva acum 5000 de ani în urmă, fiind considerat fruct sacru) de unde a ajuns în Europa, mai întâi în Grecia, apoi la Roma

– în antichitate nu s-a prea bucurat de popularitate, fiind consumat mai mult marinat

– in perioada Renaşterii era numit „fructul papilor”

– musulmanii spuneau că este fructul preferat al lui Allah

– în Japonia era cadou  regesc

– există mai multe specii: ananas (rotund, alungit, cu coajă portocalie şi miez albicios, zemos şi aromat), turchestan (cu miez galben-verziu), charentais (sferic, cu coajă netedă şi miez oranj-solomon) cantalup (cu coajăgalbenă şi miez galben-potocaliu, foarte dulce şi aromat) etc.

– culoarea miezului (galben/galben verzui/galben-portocaliu/roz) este dată de conţinutul bogat de carotenoizi

– rezistă mult mai bine la oxidare, dar este recomandat să fie consumat proaspăt.

PEPENELE VERDE

-   Citrullus Lanatus –

– lubeniţă, harbuz, curcubete –

ISTORIC ŞI CURIOZITĂŢI:

– este originar din Africa (Egipt, unde se cultiva acum 5000 de ani în urmă, fiind considerat fruct sacru)

– a fost răspândit către alte arii în secolul X,  azi se cultivă în toată lumea

– există peste 1000 de soiuri

 japonezii au creat un soi pătrat

– culoarea roşie este dată de concentraţia mare de licopen (asemănător roşiilor)

– seminţele, deşi nu se obişnuieşte consumul lor, au un efect terapeutic la fel de bun

CASTRAVETELE

– Cucumis Sativus –

ISTORIC ŞI CURIOZITĂŢI:

·  originar din India, cultivat încă de acum 3000 de ani, a fost adus în Europa întâi în Grecia apoi în Imperiul Roman, unde era foarte îndrăgit

·  la noi este cultivat de peste 2500 de ani

·  în vremea lui Plinius cel Bătrân castravetele este prezentat ca plantă tămăduitoare

·  unele triburi amerindiene foloseau deja castravetele când au fost invadaţi de coloniştii europeni;

·  este a patra cea mai cultivată legumă (după roşii, ceapă şi varză)

DOVLECELUL

– Curcubita Pepo –

ISTORIC ŞI CURIOZITĂŢI:

§ originar din America Centrală (Mexic), dovlecelul este una dintre cele mai fine si delicate legume

§ adus în Europa de turci şi italieni la începutul secolului XX

§ este plantă agățătoare al cărei vrej poate ajunge şi la o lungime de 10 metri

§ au coaja albă sau verde deschis

§  cei cu coaja verde închis se numesc zucchini

§ au peste 80% apă

§ majoritatea substanţelor active şi benefice organismului sunt situate în coajă şi imediat sub ea

§ au un conţinut foarte mic de calorii

ALIMENTE CE SCOT METALELE GRELE DIN ORGANISM

Multe dintre problemele noastre de sănătate sunt datorate metalelor grele pe care le aducem în organism prin mâncare (din pesticide şi îngrăşăminte, aditivi alimentari, produse farmaceutice: vaccinuri şi medicamente pentru probleme ale stomacului), apă (din contaminaţii pânzei freatice), prin inspirarea aerului poluat (gaze de eşapament, fumul de ţigară etc.) sau folosind unele produse chimice, prin absorbţie la nivelul epidermei, sau din cauza preparării hranei în vase/tăvi din materiale necorespunzătoare.

Aceste metale sunt agenţi cancerigeni binecunoscuți în lumea medicală: crom, taliu, aluminiu, mercur, cadmiu, staniu, plumb sau uraniu, care, în timp, pot provoca dereglări şi degenerări ale ţesutului muscular, nervos, ale oaselor.

Există la nivelul organismului un mecanism de apărare împotriva lor, un fenomen ce în chimie se numeşte „chelare”, ce constă în combinarea unor substanţe din corp cu metalele, urmând a le elimina pe tractusul urinar sau digestiv.

Este deci destul de greu să eviţi contaminarea cu aceste metale, dar cum natura ne vine întotdeauna în ajutor putem să beneficiem de darurile ei. Există o serie de plante aromatice sau fructe care ne poate ajuta. Alte proprietăţi ale unora dintre ele sunt deja prezentate în tab-ul destinat mirodeniilor, aici vom discuta despre puterea lor de a ne detoxifica.

FAMILIA CUCUBITACEELOR

DOVLEACUL – CUCURBITA MAXIMA –

– un coctail de vitamine, minerale, proteine, fibre şi zaharuri benefice -

ISTORIC ŞI CURIOZITĂŢI:

¾   face parte din familia cucurbitaceelor, alături de castravete, pepene, dovlecel etc.;

¾   în Mexic au fost descoperite seminţe din anii  7000 î.e.n.;

¾   era cunoscut şi în Egiptul antic – unde reprezenta întruchiparea zeiţei Kolokassia;

¾   la romani era legat de cultul strămoşilor;

¾   dacii îl considerau un simbol al abundenţei – în unele zone ale ţării încă se mai urează de Anul Nou cu un dovleac plin de seminţe care se aruncă peste casă pentru ca gazda să aibă un rod bogat anul ce urmează;

¾   în simbolistica africană reprezintă  uterul iar în cea chineză este simbolul abundenţei  şi al fertilității;

¾   în unele ţări de pe continentul american se foloseşte în ritualurile din Ziua morţilor (Halloween);

¾   astăzi, datorită beneficiilor lui,  este cunoscut peste tot în lume: se consumă florile, fructul, seminţele;

¾   este parfumat, poate fi galben sau portocaliu datorită conţinutului extrem de ridicat de alfa şi betacaroteni

¾   nu conţine grăsimi saturate sau colesterol, este foarte sărac în calorii;

¾   se recomandă consumul lui în toate formele: în principal crud în salate sau sucuri, gătit (în special înăbuşit), copt, dar şi decoct (seminţele); se menţine bine şi congelat.

CARDAMOM

Plantele de acest fel cresc în Asia. Fructele lor arată ca nişte păstăi verzi cu secţiune triunghiulară în care sunt seminţe mici negre sau verzi. Este cunoscut din antichitate, fiind amintit în Biblie ca mirodenia „fără reproş”. Este utilizat pentru gustul său puternic, cu un parfum intens aromat de răşinoase.

Cel negru este considerat similar cu menta. Cel verde este unul dintre cel mai scump condiment (alături de şofran, turmeric sau vanilie) deoarece își pierde repede aroma dacă nu este păstrat corespunzător (de preferinţă în vid şi la temperaturi sub 0⁰ C, când aroma rezistă câţiva ani).

 VANILIA 

Vanilia, fructul unei orhidee tropicală, având un proces de prelucrare complicat, este unul dintre cele mai scumpe mirodenii (imediat după șofran şi trufe).

Este aromata, dulce, iar gustul este plăcut şi intens parfumat utilizată aproape exclusiv pentru mâncărurile dulci, produse de patiserie, prăjituri, budinci, checuri sosuri, ciocolate, băuturi.

Compatibilă cu: ienibahar, cacao, cardamom, scorțișoară, cuișoare, levănțică, ghimbir, mentă,  nucșoară, mirt lămâios, lămâiță mac, susan, acacia. Păstăile de vanilie se păstrează în recipiente închise etanș.

        Protejează organismul de boala numită siclemie (anemie) şi este folosita şi la aromaterapie pentru efectele sale de calmare şi relaxare.                                                                                       

CACAO – „aspirina dulce”

Cunoscută cu mai bine de 1000 de ani î.e.n. de azteci, este componenta principală a ciocolatei. Conține stimulenţi ai sistemului nervos central, polifenoli, săruri minerale şi flavonoide şi are un efect antioxidant ridicat, întărind sistemul imunitar. 

Are efecte antiinflamatorii în gută şi reumatism, reduce afecțiunile cardiace și trombozele, încetineşte fenomenul de îmbătrânire prematură a pielii, previne dezvoltarea bolilor degenerative ale creierului (congestii cerebrale sau boli mintale) şi cancerului, controlează nivelul colesterolului şi factorii de risc responsabili de diabet.   

SCORŢIŞOARA

Folosită de peste 4000 de ani, este originară din Asia. Există mai multe soiuri, cea mai cunoscută este cea de Ceylon. În bucătăria antică şi cea a Evului Mediu era folosită în majoritatea reţetelor, dulci sau sărate. Prin gătire, scorțișoara devine amară; se adaugă la sfârşit.

Are un gust aromat si dulce. Este bogată în vitamine din complexul B, A şi C, flavonoide, acizi organici şi enzime, mangan, fier, sodiu, potasiu, calciu si fosfor, compuşi care acţionează în mod benefic asupra organismului. Este un conservant alimentar natural pentru sucuri, pentru că inhibă dezvoltarea bacteriilor şi alterarea alimentelor.

GHIMBIRUL – „condimentul iernii”

Originar din India, este folosit mai ales în bucătăria din Asia, Africa şi Caraibe, pentru prepararea mâncărurilor, a dulciurilor şi a unor băuturi.

Are proprietăţi antivirale şi antifungice, inhibă înmulțirea bacteriei care dă  ulce­r sau cancer de stomac şi colon. Stimulează imuni­tatea şi producția de fagocite. În cancerul de sân se pare că inhibă invazia, motilitatea şi aglutinarea celulelor canceroase. 

IENUPĂR – „antibioticul naturii”

Ienupărul este un conifer, având fructe cât un bob de mazăre, de culoare albastră-neagră, ce se zbârcesc după uscare, cu gust dulceag şi un miros aromatic răşinos. Se recoltează de toamna târziu până în primăvară şi se folosesc de regulă întregi.

Se mai numeşte si brădişor, archiş sau ghimbăr. În bucătărie se utilizează drept condiment, în special la marinarea, vânatului, la mâncărurile cu varză, şi ca ingredient la fabricarea ginului. Conţine uleiuri volatile, vitaminele B, C, fier, crom, calciu, potasiu, alcaloizi, răşini.                                                                         

Terapeutic fructele au efect diuretic, sudorific, antitusiv, antispastic, antiinflamator,  antiseptic al cailor urinare, calmant şi balsamic. Previn şi unele dezechilibre nervoase sau hormonale, combate febra musculară, guta, afecţiunile pulmonare şi reumatice.

FENICUL – „planta magică”

Folosit din antichitate, asemănător cu mărarul, are gust dulceag ușor mentolat şi aromat. Se poate consuma întreaga plantă: frunzele si tulpina, ca legume, seminţele ca atare sau măcinate, trebuiesc păstrate in recipiente bine închise, ferite de umezeală şi lumină).

Conţine o multitudine de uleiuri esenţiale (cu ușoara acțiune antifungică), derivaţi ai cumarinei, flavonoide, albumine, zaharuri, substanțe minerale, mucilagii, ceruri, lipide şi  substanțe amare. Este folosit, la prepararea murăturilor, a oțetului si pâinii aromate, mâncărurile cu carne, peşte şi fructe de mare.     

CHIMIONUL

Originar din Asia, înrudit cu chimenul, cu care se aseamănă foarte bine, dar şi cu feniculul şi anasonul, este mai amar, are o aromă distinctivă şi bogată. Se păstrează într-un vas bine închis de sticlă, de porțelan sau de pământ ars și se macină doar înainte de a le folosi. 

Conţine fier, mangan, calciu, magneziu. Este folosit în prepararea mâncărurilor mexicane, indiene, marocane, murăturilor, pentru curry, deserturi, ceai sau alte băuturi din plante fermentate. Ajută digestia și are proprietăți anti-cancerigene. Se recomandă pentru diaree, probleme digestive, flatulenta, insomnie şi stimularea lactației           

 CHIMENUL

A fost utilizat încă din cele mai îndepărtate vremuri, ca mirodenie şi plantă de leac, deoarece este bogat în vitaminele B3, B6, B9, C, E, fier, cupru, zinc, calciu, potasiu, fibre. Gustul este picant iar aroma uşor dulce şi înţepătoare. Se foloseşte în mâncărurile pe bază de varză, supe, cu brânză, produse de panificaţie/patiserie şi în salate, ca plantă.

ANASON STELAT – „steaua cu 100 de miresme (cu opt colțuri)”

Adus din sudul Chinei în Europa, iar în Evul Mediu, denumirea i s-a dat întrucât europenilor li s-a părut că are ceva din aroma şi gustul anasonului mediteranean.

Se foloseşte pentru aromatizarea băuturilor ceai, cafea, ciocolată, lapte, vin, vişinată a preparatelor din fructe sau legume, brânzeturilor, mâncărurilor din fructe şi a dulciurilor de casă. 

Se păstrează în vase de porţelan, întregi, urmând a o pisa/măcina în momentul folosirii, sau se poate pune într-un vas cu ulei/miere/sirop de zahăr.  

ANASON

Egiptenii au fost primii care l-au cultivat, dar romanii au înţeles puterea lui vindecătoare. Toată planta este comestibilă, dar pentru bucătărie se folosesc doar seminţele, care se adaugă mai spre sfârşitul operaţiilor. Este un condiment cu gust dulce şi ușor picant. Conţine vitaminele A, complexul B (B1-B9), C, calciu, fosfor, potasiu, sulf, fier.

TARTĂ CU FRUCTE

Ingrediente:

·  felii de piersici/mere/pere/prune/citrice/ananas (nedecojite)

·  5-6 linguri zahăr mai fin (măcinat cu MixSy) pentru caramel

Pentru pandişpan (vas de 24 cm diametru):

·  4 ouă

·  4 linguri zahăr

·  4 linguri făină

·  puţină apă minerală

·  coajă lămâie sau portocală

·  rom

·  vanilie

Mod de lucru:

Zahărul pentru caramel se pune în vasul rece în care se face tarta (preferabil un vas cu pereţii nu foarte înalţi: TF-027-24 sau TF-040-24, respectiv Z-2430 sau Z-2440). Se aşează pe foc mediu şi topeşte, astfel încât să capete aspectul şi consistenţa mierii.

Este preferabil ca zahărul să fie fin şi să nu se amestece în vas până ce acesta nu se topeşte, altfel se pot forma grămăjoare care se topesc mai greu. Dacă se întâmplă aşa ceva, se ia vasul de pe foc, pentru ca zahărul topit să nu se caramelizeze prea tare sau să se ardă.

Se aşează feliile de fructe în vasul cu zahărul caramelizat, astfel încât să încapă cât mai multe şi să acopere întreaga suprafaţă a fundului vasului, eventual se suprapun.

IENIBAHAR – „piperul cu 100 de arome”

În Europa planta a fost adusă din Caraibe, de Cristofor Columb, care l-a confundat cu piperul. Boabele se folosesc întregi, sau proaspăt măcinate, pierzându-şi uşor aroma, pentru aromatizarea peștelui, marinarea cărnii de porc sau de oaie, proaspătă, afumată sau uscată, pentru sosuri, tocăniţe, dulciuri, prepararea micilor şi mezelurilor, murăturilor şi a curry-ului.

      Aroma este puternică, o combinație între nucșoara, cuișoare, ghimbir şi scorțișoară. Gustul este intens şi dulceag, iute-piperat.  

 ROZMARINUL – planta care protejează creierul

Este cunoscut încă din antichitate, ca plantă aromatică, medicinală şi rituală. Datorită efectului antiseptic se folosea pentru conservarea cărnii. Este o specie de plante lemnoase, perene, cu frunze totdeauna verzi, în formă de ace și cu flori albastre, albe, roze sau roșii. Se întrebuințează în medicină și în industria parfumurilor. Este originar din regiunile mediteraneene dar s-a aclimatizat şi la noi denumirea lui însemnând „roua mării”.

Rozmarinul este o plantă de grădină, poate fi cultivat în ghiveci. Se recoltează frunzele şi florile. Concentraţia de substanţe active în frunze este mai mare înainte de înflorire. Rozmarinul proaspăt se depozitează în pungi de plastic, la frigider.

Deoarece crengile arbustului cresc rapid, frunzele pot fi tăiate şi uscate împreuna cu crengile. După uscare, frunzele se desprind de pe creangă, apoi se depozitează într-un vas bine închis, ferit de lumină şi umezeală.

Se foloseşte la salate, ciorbe, preparate din carne şi legume (roşii, vinete, cartofi, dovlecei, ardei).

OREGANO

Planta este răspândită în toată Europa, Asia de vest şi Orientul Mijlociu.

Cel sălbatic, cunoscut la noi încă de pe vremea dacilor, era folosit atât ca plantă medicinală (sifilis, bubă neagră) cât şi pentru prepararea vopselurilor şi ca dezinfectant. La noi se mai numeşte şi busuioc de pădure.

Are o aromă complexă, uşor amăruie, pregnantă, uşor picantă.

De la oregano se folosesc de regulă frunzele, culese dimineaţa devreme, la început de septembrie şi uscate, întrucât concentrează mai bine aroma, care se păstrează în vase închise ermetic.

Rămurelele se usucă în strat subţire, se întorc de 2-3 ori pe zi, pentru a nu se înnegri şi a nu-şi pierde constituenţii benefici. Conţine ulei esenţial tanin (incluzând timolul), substanţe amare, flavonoide, substanţe minerale.    

MĂGHIRANUL – „incomparabilul”

Este o plantă originară din estul Mediteranei, dar se cultivă şi în alte ţări europene. Seamănă cu oregano, cu care este adesea confundat. Are  aspect de tufă, cu frunze ovoide,  cu aspect pufos, verde-cenuşiu iniţial, flori gri sau alb-trandafirii, catifelate.

În Evul Mediu era cunoscut în special ca plantă medicinală (de unde şi renumele). Alte denumiri: maioran, mageran, sovârf.  Se recoltează după ce se ridică roua, se pune la uscat în strat subţire, în spaţii aerate şi umbroase. Se poate păstra şi conservat în ulei de măsline.

Conţine uleiuri esenţiale, minerale (fier, zinc, magneziu, potasiu fosfor etc.) substanţe amare şi tanin care îi conferă mirosul puternic, uşor mentolat şi gustul proaspăt, condimentat, uşor iute şi foarte aromat (note de pin cu accente citrice), care-l recomandă mâncărurilor grase din păsări de curte şi vânat, deoarece stimulează digestia.           

SALVIA – planta salvatoare

Este cunoscută încă din antichitate, fiind considerată una dintre ierburile Afroditei, plantă vindecătoare şi mirodenie, care dăruieşte viaţă lungă şi salvează omul mântuindu-l de boli.

Romanii o foloseau pentru gătit şi ca medicament. În Europa Evului Mediu era nelipsită la mesele regale.

Proaspătă sau uscată şi măcinată se foloseşte în supe, paste, mâncăruri de legume, pentru peşte şi fructe de mare, brânzeturi, salate, produse de patiserie, sucuri de fructe sau pentru înmiresmarea vinului sau uleiului. Se foloseşte şi în combinaţie cu de busuioc, rozmarin, cimbru, oregano, pătrunjel şi dafin.

Conţinând substanţe cu rol antioxidante, antiseptic, antimicotic, antibacterian şi antiinflamator combate afecţiunile intestinale, durerile de cap, de gât, tusea,  inflamaţiile, ulcerațiile şi infecţiile mucoasei bucale şi ale căilor respiratorii superioare, reduce febra şi secreţiile bronhice şi calmează durerile musculare specifice gripei.