BUSUIOCUL
–regele plantelor
În
vechime a fost considerată o plantă sacră, fiind şi astăzi utilizat în
ritualurile ortodoxe.
Există
diferite varietăţi de busuioc, cu arome puternice diferite, funcţie de
varietate şi de proporţia uleiurilor esenţiale similare cuişoarelor, limetelor,
anasonului, mentei, camforului.
Aroma
cea mai puternică o are când este proaspăt sau congelat şi mai puţin în stare
uscată. Se culege înainte de înflorire.
Se
foloseşte în orice fel de mâncare: supe, ciorbe, salate, sosuri, paste,
preparate cu carne/legume, pizza, ceaiuri, dulciuri etc.
Este
un calmant fără egal, un tonic general, are proprietăţi antiseptice,
antiinflamatorii, cicatrizante, bactericide şi reprezintă un remediu natural
pentru tratarea și vindecarea diverselor afecțiuni: bronșită, afecțiuni
gastrointestinale, febră, gută, dureri de stomac.
Infuzia
preparată din frunze de busuioc se recomandă în cazul în care pacientul suferă
de crampe, infecții urinare, dureri de cap, laringită, faringită, gripă, vomă,
fiind și un excelent stimulator al poftei de mâncare. Pentru stimularea poftei
de mâncare se recomandă a se administra vin de busuioc.
Consumul
zilnic al acestei infuzii ajută și la tratarea și vindecarea cefaleei,
colicilor intestinale, ulcerului gastric, colitelor de fermentație.
Înțepăturile
de insecte, rănile și eczemele se pot trata prin aplicarea unor comprese cu
frunze de busuioc sau cu tinctură de busuioc.
Pus
în ghiveci şi ținut la fereastră acționează precum o plasa în calea țânțarilor,
proaspăt într-o vaza fără apă, sau uscat şi mărunțit într-un bol şi ținut în dormitor,
înmiresmează aerul inducând, o stare de calm şi liniște şi îmbiind la un somn
odihnitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu