CORIANDRU – „iarba fericirii”
Denumirea
i-au dat-o grecii antici.
Se foloseşte, ca şi la mărar, întreaga
plantă: boabele au gust dulceag-amărui, cu ușor picant şi aromă dulceagă,
asemănătoare citricelor, frunzele sunt aromate, asemănătoare cu cele de
pătrunjel, ce nu se gătesc timp îndelungat, pentru a nu-şi pierde aroma, spre
deosebire de rădăcină.
Conţine 11 uleiuri esenţiale, pectine, siliciu, 6 acizi graşi,
taninuri şi vitaminele A, B şi C, fosfor, zinc, fier, siliciu, calciu.
Are gust
plăcut, dulce-amărui, aroma exotică care dă este savoare supelor, sosurilor,
legumelor, fripturilor, peștelui, supelor, salatelor. Se adaugă spre sfârşitul
gătirii, pentru a nu-şi pierde savoarea. Se foloseşte şi pentru mezeluri, în
special cârnaţi.
Are acțiune
carminativă și stomahică, vermifugă, proprietăți bactericide și fungicide
(combate ulcerele bucale şi conjunctivita), controlează colesterolul si
trigliceridele, combate tusea, răceala, gripa, durerile de cap, viermii
intestinali şi diareea, stimulează secrețiile digestive, favorizează eliminarea
gazelor intestinale, calmează durerile abdominale.
Este un bun tonic al
sistemului nervos şi are efect uşor afrodiziac. Proprietățile antiinflamatorii
îl recomanda în tratarea afecțiunilor reumatice, sinuzitelor, bolilor
rinichilor şi anemiilor. Consumul de coriandru pisat poate preveni apariţia
cancerului de colon, ficat, stomac, precum şi altor forme de cancer.
Nu se recomandă în sarcină şi alăptare. Excesul poate
provoca dureri abdominale, scăderea apetitului şi mărirea în volum a ficatului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu