Carticica de bucate a Marianei

 ROZMARINUL – planta care protejează creierul

Este cunoscut încă din antichitate, ca plantă aromatică, medicinală şi rituală. Datorită efectului antiseptic se folosea pentru conservarea cărnii. Este o specie de plante lemnoase, perene, cu frunze totdeauna verzi, în formă de ace și cu flori albastre, albe, roze sau roșii. Se întrebuințează în medicină și în industria parfumurilor. Este originar din regiunile mediteraneene dar s-a aclimatizat şi la noi denumirea lui însemnând „roua mării”.

Rozmarinul este o plantă de grădină, poate fi cultivat în ghiveci. Se recoltează frunzele şi florile. Concentraţia de substanţe active în frunze este mai mare înainte de înflorire. Rozmarinul proaspăt se depozitează în pungi de plastic, la frigider.

Deoarece crengile arbustului cresc rapid, frunzele pot fi tăiate şi uscate împreuna cu crengile. După uscare, frunzele se desprind de pe creangă, apoi se depozitează într-un vas bine închis, ferit de lumină şi umezeală.

Se foloseşte la salate, ciorbe, preparate din carne şi legume (roşii, vinete, cartofi, dovlecei, ardei).

Conținutul ridicat de flavonoizi, complex de vitamine A, B şi C, folaţi (compuşi importanţi în sinteza ADN-ului) aroma intensă, plăcută, cu tentă picantă, a făcut ca rozmarinul să fie folosit atât ca mirodenie, cât şi în preparate medicinale şi în cosmetică şi aromoterapie.       

Rozmarinul favorizează secreţia bilei, are acţiune diuretică, stimulează circulaţia periferică, memoria şi  capacitatea de concentrare.

Face minuni pentru memorie, ficat (icter, ascită, insuficienţă hepatică), bilă (dischinezie biliară, colecistite cronice), tulburări digestive (balonări, atonii gastrice, aerofagie, râgâieli, indigestii provocate de stres,  infecţii sau inflamații ale stomacului şi intestinelor), rinichilor (litiază renală, colici nefritice, edeme renale, retenţie urinară). Prin stimularea secreţiei renale are rol de curăţire a organismului de toxine.

Uleiul esenţial de rozmarin ce are un procent mare de eucaliptol, îi ajută pe oamenii clinic sănătoşi să îşi amintească evenimente din trecut şi să nu uite să realizeze anumite sarcini.

Pentru reglarea sistemului nervos, rozmarinul este neegalat tămăduitor, având efecte benefice în cazuri de insomnie, stări de nervozitate, angoase, vertij, migrene de origine nervoasă, dureri de cap, depresie psihică, anxietate. Intervine în instabilitate emoţională, oboseală prelungită, slăbirea treptată a memoriei, surmenajul fizic şi intelectual.

La şcolari, studenţi şi adulţii cu muncă de birou, rozmarinul îmbunătăţeşte memoria şi capacitatea de concentrare - o simplă adulmecare  creşte performanţele intelectuale cu 75 la sută. În cazul afecţiunilor cardiovasculare  acționează prin stimularea activităţii inimii slăbite şi dureroase, tratarea tensiunii scăzute (hipotensiune arterială), reglarea ritmului cardiac cu eliminarea palpitaţiilor şi extrasistolelor provocate de stările nevrotice, intervine în cardiopatia ischemică dureroasă, angina pectorală în prevenirea aterosclerozei coronariene ca urmare a curăţirii vaselor sanguine şi a evitării rigidizării pereţilor vasculari.

Intensifică circulaţia sângelui la nivel periferic şi la creier şi se evită arteritele, trombozele, scleroza cerebrală, edemele cardiace cu umflarea gleznelor, precum şi senzaţia de sufocare sau cea de răcire a mâinilor şi picioarelor, chiar în anotimpurile cald.

Bolile osoase, respectiv reumatismul cardio-articular şi degenerativ, poli-artrozele, durerile articulare şi musculare găsesc alinare prin tratamente cu produse din rozmarin. Aceleaşi efecte se constată şi în nevralgii, sciatică, contuzii, luxaţii articulare.

În cosmetică este folosit la întreținerea părului, pentru că întăreşte şi regenerează firul de păr şi activează micro-circulaţia sanguină la nivelul pielii capului, combate alopecia, seboreea, are proprietăţi cicatrizante, antiseptice şi anti-microbiene, intervenind în vindecarea unor dermatoze, plăgi deschise, răni purulente, râie şi înţepături de insecte.